Persoane interesate

vineri, 8 februarie 2013

Capitolul 8. David + Anunt de mutare


Dupa secole.... capitolul 8!!!!
 Am avut ceva probleme cu blogul, pe care nici nu am reusit sa le rezolv, insa am scris capitolul 8, si.... mi-am facut si un alt blog, unde m-am mutata. Desi nu mi-am luat toate bagajele cu mine, am zis ca trebuie sa fac ceva daca acest blog nu va mai functiona cum trebuie. Asa ca de acum inainte voi posta si aici , dar si pe celalalt blog al meu. Fiindca daca nu va simtiti siguri pe acest blog, pentru ca va apare nu stiu ce averizare, puteti sa intrati pe celalalt. ok, deci pe celalalt blog il gasiti AICI si va astept si acolo sa va inscrieti.

Si NU ABANDONEZ BLOGUL !!!! :D



~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~




Dupa o secunda, usa se auzi deschizandu-se, iar Stark intra pe ea, cu o figura trista. Nu-si ridica privirea decat atunci cand vru sa se aseze pe canapea. Socul era intiparit pe toata fata lui, in timp ce o privea pe Mary.
- Tu... nu esti vampir! Spuse el mai mult ca pe o constatare.

^~^~^~^^^^~~^~^~^~^^~^~^~^^^^~^~^^~~~^~^^^~~^^~^^~^~

-          Mda, mi-am cam dat si eu seama, spuse Mary pe un ton indiferent. Totusi, as fi crezut ca tu chiar aveai sa ma transformi . Mi-ar fi placut sa vad cum e viata de vampir, spuse ea zambind in visatoare.
-          Dar asta nu trebuia sa se intample! Spuse Stark frustrat. Trebuia sa te transformi.
-          Oh, pai atunci ce n-a mers bine? Intreaba Mary.
-          Nu stiu, spuse el indreptandu-se spre usa.
-          Stai! Unde pleci? Intreba Mary dar Stark deja plecase.
Se lasa inapoi pe canapea, oftand si meditand.
Cateva minute trecura, iar Mary statea acum lungita pe canapea, uitandu-se si schimband canalele de la televizor, plictisita, cand usa se deschise.
-          Ai de gand sa-mi spui unde ai plecat? Intreba Mary inainte de a se uita spre usa, insa atunci cand o facu, ofta zgomotos:
-          Nu din nou! Spuse ea si se indrepta spre cei doi vampiri care o asteptau la usa.
De aceasta data fu dusa in alta incapere, ceva mai mica, in care nu se aflau alti vampiri decat Stark si regele.
“ Pe bune? Chiar trebuie sa-i dea raportul in absolut orice situarie?” se intreba Mary ironica.
-          Oh, vad ca ai ajuns, spuse regele zambind fals.
-          Mda, raspunde Mary, pastrand acelasi sarcasm in voce.
-          Stark mi-a spus de mica problema pe care ai intampinat-o, deci va trebui sa aflam cauza. Spune-mi, scumpo, cum te simti?
-          De fapt mie putin greata, raspunse Mary sarcastica zambind fals.
-          Incantator, raspunse regele, iar Mary observa ca Stark zambise subtil.Dar trebuie sa stim ce te face asa de speciala de nu poti fi transformata, continua aceasta.
-          Ei bine poate tatal meu are ceva de-a face cu asta! spuse Mary mai mult pentru ea, uitand ca vampirii au auzul atata de fin.
-          Si de ce crezi asta? intreba regele.
Mary se trezi privita de cei doi cu multa curiozitate, de parca ea ar detine informatii vitale.
-          Pai... nu stiu. E ceva ciudat in legatura cu el, iar cei din oras spun ca nu e tocmai sanatos mintal. In timp ce regele incepu sa rada batjocoritor, Mary continua: In plus conduce o biserica numita... “ Salvatorii umanitatii” sau ceva de genul.
Cand Mary spuse aceasta, regele isi inghiti rasul, privind-o cu groaza.
-Numele? Spuse el pe un ton rece.
- Ce? Intreba Mary confuza.
- Spune-mi odata numele lui! Se rasti regele.
- Bill Johnson, spuse Mary deranjata de tonul pe care ii fusese vorbit.
Regele si Stark se privira pentru cateva momente, in timp ce Mary se simtea confuza.
-          E ea, spuse regele. Stii ce ai de facut.
-          Dar, ea nu stie, raspunse Stark.
-          Imi pui cumva la indoiala judecata? Intreba regele.
-          Nu, raspunse Stark lasandu-si capul in jos, in semn de supunere.
-          Bine. Acum pleaca, spuse regele.
Stark se intoarse, tragand-o de o mana pe Mary sa il urmeze.
-          Ce se intampla acum? Intreaba aceasta ingrijorata, in timp ce Stark continua sa o traga dupa el.
-          Trebuie sa te inchid, raspunse el trist.
-          De ce ? Ca nu m-am transformat? Si ce legatura are tatal meu cu toate astea?
Vazand ca Stark nu ii ia in seama nicio intrebare, incerca sa se impotriveasca.
-          Ai sa-mi raspunzi? Intreba ea nervoasa.
Stark se opri, insa nu-i dadu drumul la mana.Se intoarse cu fata spre ea si vorbi:
-          Tatal tau e vanator de vampiri. Face parte din clanul vanatorilor ce ne vaneaza de secole. Tu esti fiica lui, deci esti descendenta directa a conducatorului clanului. Ceea ce inseamna ca si tu esti un vanator de vampiri.
-          Stai, ce? Eu nu sunt...Eu nici macar nu stiam de existenta voasta pana sa te intalnesc! Se apara Mary.
-          Stiu, dar asta nu e un motiv destul de bun, raspunse Stark.
-          Ce? Asta e o prostie ! se rascula Mary dar se lasa trasa de Stark.
-          Nu te contrazic, raspunse el.


    Dupa indelungi conversatii, Stark reusi sa o duca pe Mary intr-o incapere mica cu un pat. “ Parca e o inchisoare, se gandi Mary. Oh, stai... chiar asta e !
Dupa ce Stark o impinse inautru, Mary constientiza cat de grava era situatia.
-          Stai! Striga ea , vazand ca Stark avea de gand sa o lase acolo.
-          Ce ? intreba acesta, iar pe chip i se putea citi clar tristetea.
-          Nu ma poti lasa aici ! Adica ce am facut eu ? Te rog Stark! Se planse Mary.
-          Nu pot face nimic. Am mainile legate, se scuza el.
-          Te rog, spuse Mary mai incet, implorator.
Se putea observa batalia ce se dadea in interiorul lui si cata tristete ii provoca.
-          Uite. Trebuie sa ramai aici, pentru ca eu voi pleca. Si nu vei fi in siguranta in alta parte.
-          Unde pleci?
Stark parea ca nu stia cum sa evite sa raspunda, insa Mary nu se lasa batuta.
-          Spune-mi!
-          Trebuie sa plec dupa tatal tau, raspunse Stark.
-          Dar de ce ?
-          Mary! Toti vampirii din comunitatea noastra doresc sa-l prinda, iar acum ca te avem pe tine, regele e de parere ca suntem in avantaj. Astfel il vom putea prinde.
-          Nu inteleg totusi ce lagatura ai tu cu toata situatia.
-          E simplu. Eu te-am gasit pe tine, si te-am capturat, asa ca toti cred ca o voi putea face din nou, capturandu-l pe tatal tau. Iar daca voi face asta, voi avea sanse sa te scot de aici in viata, spuse Stark plin de speranta.
-          Dar el...tatal meu- spuse Mary inghitand in sec- va fi bine?
-          Nu pot sa iti raspund, spuse Stark trist.
-          Bine, aproape ca sopti Mary, desi stia prea bine ca nu era asa. Adica nu-l placea pe tatal ei, insa nici nu vroia sa moara mai ales din cauza ei. Dupa asta, nu va mai avea pe nimeni.
-          Imi pare rau, spuse Stark iesind din camera si incuind usa groteasca.

                                                  ****

Trecusera deja 2 saptamani, iar Mary nu avea nicio veste de la Stark. Era ingrijorata ca nu
se va mai intoarce, ca patise ceva, sau mai rau, ca isi va gasi sfarsitul acolo. In fiecare zi,
David un vampir ce parea de o varsta cu ea, venea si-i aducea de mancare. La inceput nu
Vorbea deloc cu Mary, privind-o chiar cu enervare. Insa aceasta continua sa-l intrebe de
Stark si de ce se mai intampla pe afara. De ce nu vine dupa ea, de ce inca sta inchisa, si
alte intrebari care pareau ca-l enervau pe vampir. Insa, intr-o zi, Davin intra in camera si o
gasi pe Mary stand pe jos, cu spatele rezemat de perete, varsand lacrimi. Ceva se
schimba in inima creaturii si se duse langa ea, ingenunchind in fata ei. O privi cu atentie
 si isi ridica cu foarte mare grija o mana. O aproprie foarte lent de fata lui Mary, apoi ii
 sterse bland lacrimile. Aceasta isi ridica privirea, crezand ca Stark se intoarse, insa cand il
 vazu pe David, alte lacruimi cazura, udandu-i fata din nou.
      Bietul vampir, nu mai stia ce semnifica lacrimile, privind-o cu interes, si totodata cu tristete. Din acea zi, cei doi incepura sa vorbeasca. David era foarte dragut cu Mary si ii placea sa-si petreaca ore intregi alaturi de ea , ascultandu-i peripetiile.
-          Si era tipul asta Brad, care se tot dadea la mine, desi eu nu eram deloc interesata, spuse Mary incepand sa rada. Si apoi tipa asta Britney care cica era prietena lui, si se dadea ea mare ca Brad e al ei si sa nu ma proprii de el, si alte amenintari de genul, desi eu nici macar nu eram interesata de el. Si mai rau era ca tipul asta se tinea de mine mai rau ca scaiul. Eu incercam sa plec, el se tinea dupa mine, rase Mary.
-          Si apoi? Intreba Davin curios.
Zambetul lui Mary ii pieri aproape imediat.
-          Apoi am fugit de acasa si m-am intalnit cu Stark, care m-a adus aici, ii raspunse aceasta, evitandu-i privirea.
-          Imi pare rau, nu am vrut sa aduc in discutie asta, regreta David.
-          E in regula, raspunse Mary , desi nu era convinsa. Desi mi-ar fi placut sa stiu ce e cu el. Sunt ingrijorata. Caci pana la urma din vina mea e el in situatia asta.
-          Pai..., incepu Davin , insa se opri.
-          Ce? Intreba Mary plina de speranta.
-          Nu, nimic. Lasa-o balta.
-          Nu ! Spune-mi ! Te rog! Se milogi Mary cu lacrimi in ochi. Ma omoara pe dinauntru sa nu stiu ce se intampla.
-          Nu ar trebui sa-ti spun....
-          Te rog David! Tu esti singurul care ma poate ajuta.
-          Bina, spuse el oftand. Daca regele afla ca ti-am spus, sunt mort. De-a binelea! Ok, deci Stark a plecat dupa tatal tau, la cererea regelui, crezand ca-l poate santaja avandu-te pe tine. Insa se pare ca lui Bil nu prea i-a placut sa fie santajat, asa ca l-a luat ostatic pe Stark, pana cand i te vom da inapoi, spuse el.
-          Ce ? Stark a fost prins? Nu se poate! Nu! Nu! Nu! Doamne, e numai vina mea. Trebuie sa-l scoateti de acolo, se planse Mary.
-          Nu putem! Ii spuse David.
-          De ce?
-          Pentru ca nimeni nu e prost. E clar ca ne va captura si pe noi, si eventual ne va omori. Nu ne putem risca vietile pentru ceva fara rost.
-          Ce? Stark e acolo! Si voi nu va puteti risca? Aproape ca tipa Mary, ridicandu-se in picioare nervoasa.David era langa ea acum.
-          Mary, asculta-ma! Incerca el sa o linisteasca.
-          Nu! Cum adica o cauza pierduta? Trebuie sa fie salvat! Se rasti Mary, acum plangand.
-          Stiu, dar chiar nu putem face nimic. Nu putem intra in acea biserica. Si cu atat mai putin sa iesim pe lumina!ii explica acesta.
-          Ardeti in soare? Intreba Mary curioasa.
David rase, insa ii raspunse:
-          Mai degraba devenim foarte vulnerabil si slabiti. Dar vad ca stii si tu ceva mituri, zambi aceasta.
-          Bine. Deci nu puteti intra in biserica si nu puteti iesi in timpul zilei. Deci va trebui decat sa gasiti pe cineva care ca o faca pe timpul noptii, spuse simplu Mary.
-          Mda. Si unde ca gasim pe cineva care e dispus sa-si sacrifice viata? Intreba el ironic. Unde sa mai pun si faptul ca noaptea, biserica e mai pazita decat orice altceva.
-          Eu! Spuse Mary deodata. Eu pot sa o fac! Sa intru si sa-l iau pe Stark si sa ies ziua! Spuse Mary fericita.
-          Nu poti!
-          Ba da! Ar fi perfect! Voi intra, voi spune ca sunt fiica tatalui meu, si il voi scoate pe Stark pe furis, apoi il voi aduce inapoi!
-          Nu nu poti! Spuse de data aceasta mai tare David.
-          Ce? De ce nu? Intreba ea confuza.
-          Nu ai voie sa parasesti camera pana la intoarcerea lui Stark. Astea sunt regulile.
Mary il privi socata, prelingandu-se la loc pe zid, pana ce atinse podea. Toate astea chiar se intamplau. Ea era singura salvare a lui Stark, insa nu il putea salva.


Un comentariu:

Melissa spunea...

Ce complicata poveste , imi place ideea lui Mary si am impresia ca va fugi salvandu-l pe ascuns ;;)

Oricum e tare si bafta in continuare ( uite ca fac si rime :))) ) siiii am o obiectie de facut , nu stiu daca te-ai grabit cu capitolul sau nu stiu dar ai multe multe greseli :| vezi ce faci cu ele .

Abia astept continuarea :) sper sa vina curand :D

Melodia saptamanii