Persoane interesate

vineri, 21 septembrie 2012

Printul si tupeista

Hei all people !!! :P
Un nou one-shot, ce sper sa va placa , desi nu mi-a iesit chiar cum imi doream eu :(
Totusi asta este! Continuari... mai tarziu :) Sa vad ce inspiratie am :)
Va las sa cititi si va astept cu pareri SINCERE!!! :)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~


-         Draga mea, pregateste-te ! Va sosi in curand! Striga mama prin usa inchisa a camerei mele.
-         Dar eu nu vreau sa-l vad! Il urasc ! Si va urasc si pe voi ca ma fortati sa fac asta ! i-am strigat inapoi.
-         Of, draga, stii doar ca nu e nici alegerea ta, nici a noastra, spuse mama oftand. E doar ...
-         E doar alegerea lui, stiu asta! Dar faptul ca el este fiul conducatorului, nu inseamna ca ma poate avea.
-         Darla! Te vei imbraca in acea rochie frumoasa care ti-a fost trimisa, te vei aranja frumos, si te fei duce la palat pentru preselectii. Asta este ceva important, si nu o poti strica cu comportamentul tau de adolescenta rebela. Doar stii ca asta nu sta im puterea noastra sa hotaram. Am primit decret de la palat, iar tu vei onora invitatia, deoarece nu vreau sa ne faci de ras! Spuse mama cu o voce ferma.
-         Dar mama! M-am plans eu. Am doar 17 ani! Nu ma poti forta sa ma marit cu acel... acel..
-         Darla! Striga mama furioasa. Cum iti permiti ? Nu asa te-am crescut domnisoara! Asa ca fa bine sa fii gata in 5 minute sau am sa ma asigur ca te voi tara pana la palat daca trebuie, avertiza ea.
-         Da, dar asa vei distruge rochia asta “ frumoasa”, am spus eu cu scarba uitandu-ma la bucata de material din mainile mele.
-         Acum! Spuse ea, apoi i-am auzit pasii care  plecau.
Nu inteleg. Din tot statul asta gigantic, de ce tocmai eu a trebuit sa fiu aleasa drept pretendenta a mostenitorului. Nu il suportam pe tip! Era un ingamfat, si se credea superior supusilor lui, si se uita la poporul lui ca la niste cersetori. Si nu cu mila si compasiune, ci mai mult cu scarga ca ar putea lua nu stiu ce boli.
 Desigur ca el ar fi vrut sa se casatoreasca cu o fata de rang, si alte alea, doar ca tatal sau, conducatorul, l-a cam fortat sa renunte la toate fitele lui de print si de aceea a organizat o preselectie. Peste 50 de fete din intreg teritoriul au primit dectet, pentru a se prezenta la palat pentru a fi evaluate in calitate de viitoare sotii.
 Mi-am tras fermuarul rochiei mele lungi ce o primisem de la palat, si mi-am strecurat picioarele in pantofii aceea oribili, cu tocuri de 15 centimetri. Abia reuseam sa-mi tin echilibrul pe ele, apoi sa mai si merg!
 Dar daca aveam putin noroc, nu va trebui sa indur toate acestea decat o singura zi, si sa fiu eliminata dupa prima proba, mi-am spus eu zambind.
Am iesit din camera tinandu-ma de toti peretii,  ducandu-ma in sufragerie, unde parintii mei ma asteptau foarte entuziasmati. Zambete imense si infricosatoare ce ma vizau pe mine ma facu sa vreau sa o iau la fuga imediat, dar mana mamei ma oprit.
-Sunt asa de mandra de tine! Stiu ca vei castiga. Pur si simplu o stiu! Spuse ea cu lacrimi in ochi, ceea ce ma facut sa ma crispez.
Ma imbratisa strans iar tata ii lua exemplul.
“Nu fi atat de sigura!” I-am spus in gand, despartindu-ma din imbratisare si iesind pe usa. In fata casei ma astepta cea mai mare limuzina pe care am vazut-o vreodata. M-am mai uitat o data spre casa inainte de a intra si a da nas in nas cu inca cateva zeci de fete ce ma piveau indiferente.
Mi-am dat ochii peste cap. Avea sa fie o zi lunga!
 Drumul a fost lung si enervant, mai ales ca toate vorbeau pitigaiat si pareau niste fitoase. M-am uitat mai alent la ele. Toate aveau coafuri sofisticate si manichiuri care mai de care , cu buze rosii stralucitoare si machiaj excesiv. Cu siguranta voi iesi prima, mi-am spus in gand zambind.
Limuzina s-a oprit in fata palatului in care oricare dintre fetele din acea limuzina si-ar dori sa traiasca. Toate au inceput sa chicoteasca fericite, ceea ce pe mine ma ingretosa. Am coborat toate iar apoi limuzina pleca, lasand o alta sa se aproprie cu alte zeci de domnisoare care mai de care mai stralucitoare.
 Mi-am ridicat putin rochia mea lunga sa-mi privesc pantofii care deja incepeau sa ma roada. Am oftat dureros.
Curand, toate fetele erau aliniate pe cinci randuri perfecte , una dupa alta. Parca eram la gradinita. Nu aveam voie sa iesim din grup nici un milimetru. Am asteptat nelinistita si plictisita de moarte sa apara un fel de consilier al conducatorului, in care sa isi tina un discurs de o ora si jumatate. Mai aveam putin si cadeam jos din picioare, adormind, cand a terminat de vorbit, si a invintat primul rand sa faca un pas in fata. Toate erau extaziate si fericite, mai ales cand a venit Nesuferitul. Asa il numeam pe “ viitorul meu sot si conducator”! aproape ca m-am inecat in ras, incercand sa ma abtin sa nu fac galagie.
 Tipul, cu un aer de mare bogatan si cu o expresie ursuza si exasperata , se uita la toate fetelele, apoi isi indrepta atentia spre cele din primul rand.
-         Prima nu-mi place, a doua e... neaaa... a treia pare ca-i este rau, a patra... esti sigur ca este femeie? A cincea are un par ... ihh de groaza! Spuse el adresandu-se consilierului care isi nota toate alea in carnetelul sau.
Pe mine ma bufnea rasul mai rau ca niciodata si mi-am pus ambele maini pe gura sa nu izbucnesc. Burta ma durea al naibii de tare si-mi era frica sa nu fac pe mine de atata ras. Am reusit sa ma celmez, dupa ce toate fetele din primul rand au fost conduse inapoi spre limuzina si trimise acasa banuiesc.
-         Domnule, cred ca scopul a fost sa va gasiti o sotie nu sa jigniti toate fetele. Ar trebui macar sa le dati o sansa. Nu cred ca tatal dumneavoastra va fi prea incantat! Spuse batranelul de langa nesuferit.
-          Mda... bine. Voi alege cateva , spuse el enervat.
Randurile au inaintat, iar mie aproape ca-mi venise randul. Eram exact in ultimul rand, ceea ce insemna ca puteam in sfarsit sa ma intorc acasa in cateva minute. M-am uitat spre usa de la intrare a palatului, vazandu-le pe cele 13 fete alese, cu zambetele pe buze.
Ce ipocrite! Am gandit eu.
-         Urmatorul rand poate sa inainteaze, spuse consilierul, ceea ce ma aduse la realitate. Am facut un pas in fata, constienta ca Nesuferitul ne analiza din cap pana in picioare. Mi-am dat ochii peste cap, plictisita, si incepand sa ma uit pe sus si prin jur cu mainile pe langa corp, lasate moi, in timp ce toate celelalte parca pozau. M-am uitat la ele ce pozitii aveau, si m-a bufnit rasul. Am incercat sa ma abtin, in timp ce Nesuferitul a inceput sa trige fetele care puteau pleca.
Mai ramasesem doar 3 fete, iar eu am inceput sa ma ingrijorez. Daca nu ma trimitea acasa? Dar pe cine pacalesc? Uita-te la ele, ce stralucitoare erau. Atat de atractive incat imi venea sa vomit. Cand am auzit ca strigase si ultima fata care sa plece, iar aceea nu eram eu, privirea mea incruntata s-a indreptat fix spre el, care se pregatea sa plece.
Stai putin, ce? Si eu? Nu ma putea alege sa fac parte din haremul sau! Nu! Am vrut imediat sa protestez, dar nu mai aveam cu cine. Practic am fost luata pe sus de niste garzi, impreuna cu celelalte fete si inchise in acea cusca de aur.
Imi venea rau de acum.
Am fost trimise sa ne schimbam in ceva mai lejer, in noile noastre camere. M-am trantit jos pe podea , prinzandu-mi mainile in par.
-         Nu se poate! Nu se poate! Asta nu mi se poate intampla mie! Imi repetam.

Dupa ceva timp a trebuit sa cobor jos. M-am imbracat intr-un tricou lalait si o pereche de pantaloni skinny si niste tenisi. Am coborat la parter sa vad ca toate fetele aveau fuste super scurte si tocuri super inalte. Pe mine nu ma veti mai vedea cu tocuri de acum! Mi-am spus. Toate mi-au aruncat priviri urate cand m-au vazut, iar eu m-am strambat la ele, dandu-si ochii peste cap. Altele pareau doar amuzate ca eram acolo cu ele.
m-am asezat pe o canapea din apropiere, punandu-mi picioarele sub mine si cascand din cand in cand. Eram cam obosita ce-i drept. Intr-un sfarsit, consilierul acela batran si simpatic isi facu aparitia si ne invita la masa, impreuna cu, bineinteles, Nesufetitul.
 Nu mai suportam atatea chicoteli si fericire!
Am mers cu toate in sala unde se sevea masa si ne-am ocupat scaunele. Eu cat mai departe  de Nesuferit.
Cina a decurs normal, cada prin normal te referi la chicoteli constante, si glume nesarate si chestii sofisticate ce nu aveam habar cum se mananca.
 Se pare ca in acea seara va mai avea loc inca o eliminare, si ma rugam sa fiu eu. Se pare ca si fetele vroiau acelasi lucru, deoarece continuau sa ma ignore. Foarte bine, nu au decat. De parca mi-ar pasa.
-         Domisoara Darla? Intreba o voce groasa. M-am intors sa-l vad pe acel batranel simpatic.
-         Da? Intreb eu.
-         Domnul doreste sa va vada, spuse el.
-         De ce? Intreb eu.
-         Ma tem ca nu stiu. Dar cred ca vei afla in curand spuse el zambindu-mi smecher.
L-am urmat pe consilier pana la o usa, de unde m-a lasat singura. Am intrat inauntru fara sa bat. Acolo, in spatele unui birou, asezat confortabil intr-un scaun, cu degetele incrucisate peste birou, ma privea Nesuferitul.
- Deci, ce vrei? L-am intrebat fara pic de politete. Te-ai razgandit si ma trimiti acasa? Intreb eu cu speranta in voce zambind.
- Nu ! spuse el incruntandu-se. Asta doresti?
- Da! Am spus su usurata.
- Ei bine, afla ca in viata nu primesti mereu ceea ce doresti, spuse el pe aceeasi voce neutra.
Zambetul meu s-a bosumflat imediat. Nesuferit , enervant, si mitocan, atotstiutor si ma....
-         De altceva te-am chemat! Imi intrerupse el lista de insulte la adresa sa.
-         Ce? Intreb eu plictisita.
-         De fapt stii ceva? Poti sa te retragi in camera ta. M-am razgandit! Spuse el deodata, cu un zambet viclean in coltul buzelor.
-         Ce? Si m-ai pus sa vin degeaba pana aici? Stii cat de obositoare a fost ziua asta pentru mine? M-am plans eu.
-         Oh, bauiesc, spuse el zambind si facandu-mi cu mana.
Am iesit mai mult nervoasa si tot ce vroiam era sa sparg fata cuiva.

Dupa ceva timp, ma aflam din nou imbracata intr-o stupida rochie de gala si cu picioroangele alea de se numeau pantofi in picioare.
Acum toate am fost asezate intr-un semicerc perfect, iar Nesuferitul statea in fata noastra cu un zambet viclean. Se uita la fiecare pe rand , iar poi, cand ajunse la mine poposi mai mult, simtindu-i ironia din zambet.
-         Cea care imi va fi sotie este ... draga mea Darla! De ce nu vii aici? Spuse el privindu-ma intr-un fel de fericire sadica.
Enervata m-am aplecat si mi-am scos pantofii aruncandu-i.
-         Nu! Nu vreau sa fiu aici? Am fost obligata de parinti, si stiu sa nu ma vrei de fapt pe mine. Doar te razbuni! I-am strigat eu in fata.
Insa acesta nu parea surprins de reactiile mele, ci chiar isi pastra falsul zambet, ce acum parea mai mult de satisfactie.
-         Oh, Darla, doar stii ca nu-i asa! Spuse el privindu-ma intr-un fel tandru, insa zambetul ironic il dadu de gol. Stii doar ca te plac la fel de mult ca si tu pe mine.
Imi venea sa izbucnesv cin ras. Evident nu ma placea, deoarece nici eu nu-l placeam pe el.
-         Nu-mi poti face asta! I-am spus, incercand sa par calma, desi inauntru clocoteam. Stiu ce pui la cale, si nu ma poti obliga ! i-am spus.
-         Oh... dar deja am facut-o, spuse el . Te vei casatori cu mine fie ca-ti place, fie ca nu! Spuse el acum devenind serios.
M-am uitat in jur ca sa vad ca toti disparusera.
Mi-am intors privirea din nou spre el sa-l intreb unde plecase toata lumea, cand doua buze fierbinti se napustira asupra gurii mele. Am facut ochii mari, luata complet prin surprindere, fiind parca in stare de soc. Mainile lui au urcat pe talia mea stangandu-ma la pieptul sau . Cand buzele lui au inceput sa se miste din nou peste ale mele, nu am mai putut rezista, si m-am lasat purtata de sentimete. La un moment dat, oprindu-ne pentru aer, eu ajunsesem cumva cu mainile in parul lui, iar el imi tinea fata cu o mana, in timp ce cu cealalta ma tinea strans.
Ne-am privit in ochi pentru cateva secunde , inainte ca el sa inceapa sa vorbeasca:
-         Stiam eu ca esti speciala inca de cand te-am vazut. Singura dintre toate care nu se straduia, si nu se oferea pe tava. Cea mai frumoasa dintre toate si cu cel mai incapatanat caracter, spuse el chicotind.
Eu ramasesem stana de priatra pentru a doua oara, de data aceasta  in fata cuvintelor lui.
-         Cand te-am chemat in birau, voiam doar  sa te anunt ca tu vei castiga, dar se pare ca orgoliul nu m-a lasat sa-ti stric surpriza! Spuse el zambind acum sincer.
-         Pai ce ne-am face fara orgoliu, nu? I-am raspuns eu , zambindu-i si tragandu-l din nou intr-un sarut.

                                             
                               Sfarsit!

6 comentarii:

LoStInDr3aMs spunea...

mi-a placut:X:X:X:X sa nu te opresti din scris din one-shoot-uri!

Stephany spunea...

Voi incerca ! Ms muuuuuult :* :* :*

Denisa spunea...

pai
a fost absolut genial! :| ideea asta e magnifica, am citit fara sa rasuflu.Vorbesc foarte serios ca mi-a placut la nebunie insa mi se pare putin cam brusca schimbarea ei de atitudine la final dar banuiesc ca asta e puterea sarutului :))

Stephany spunea...

Stiu :((
V-am spus eu ca nu mi-a iesit cam cum vroiam, si la sfarit nici inspiratie nu prea mai aveam ( si nici chef sa fiu sincera )
De aceea imi pare rau :(

dya spunea...

Cat de dragut!!!!E uimitor!!!!
Esti geniala!:*

AlexaNdra. spunea...

Începuseră și pentru mine să fie obositoare atâtea chicoteli și atâta falsitate. Nu vreau să mă gândesc cum a fost pentru Darla.
Totuși, pe final a fost puțin cam grăbit și ea și-a schimbat părerea prea repede. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Ba chiar mi-a plăcut foarte mult acest one shot:x Felicitări:*:*

Melodia saptamanii