Persoane interesate

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Capitolul 5. Ştii ce se spune. Curioşii...


Cum toata lumea posteaza in weekend , eu nu pot fi mai prejos, nu-i asa ? Si fiti sinceri, nu-i asa ca abia asteptati capitolul acesta ? :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    In cea mai mica liniste , Mary isi lua ruxacul in care isi puse cateva haine , si alte lucruri de care nu se putea desparti , apoi se imbraca si ea , in ceva confortabil , isi prinse parul lung intr-o coada la ceafa , impletind-o , apoi cobora jos in bucatarie , luandu-si ceva de mancare neperisabil , asigurandu-se ca Bill nu era prin apropiere sa o surprinda . Urca inapoi in camera , si isi puse mancarea in geanta . Avea sa fuga imediat ce Bill adormea . Nu stia unde , dar trebuia sa incerce sa evadeze . Erau prea multe secrete , iar ea nu avea de gand sa astepte sa fie mutata cine stie unde , pentru oricare motiv prostesc .
 Dupa cateva ore , Mary reusi sa se strecoare pe fereastra camerei sale , coborand pe burlan . Felul in care se furisa , o facea sa se asemene cu o spioana . Ei bine nu era chiar foarte departe de adevar , se gandi ea .
   Incepu se alerge  , asigurandu-se ca nimeni nu o vazuse . Continua sa mearga pe acel drum , pana ajunse din nou la padure . Ii era putin frica , dar trebuia sa-si invinga frica daca vroia sa reuseasca .
Pasi sfioasa pe frunzele cazute la pamant , printre copacii goi . Peisajul o infiora putin dar continua sa mearga nu mai putea da inapoi . Sunete ciudate se auzeau in padure , dar asta era de inteles . Doar mai erau vietati in acea padure .
In cateva minute gasise si un drum de tara , asa ca se hotarase se mearga pe el , pentru a nu se rataci .
Desi frica o infiora , parca ceva din acea padure o chema. Parca o atractie irezistibila ii indrepta fiecare pas spre un loc anume.
 Continua sa mearga , chiar si cand tufisurile din jurul ei incepusera sa se miste amenintator. “ E doar imaginatia mea, si frica “ isi spunea ea in gand strangandu-si ochii cu putere, si continuand sa mearga . Isi inabusi impulsul de a se intoarce la fiecare zgomot. Stia ca putea fi orice animal infometat acolo, dar char daca nu era , si si-ar fi intors capul, ar fi luat-o la fuga. Asa ca continua sa mearga , facand pasi  mari dar rari , imbratisandu-si trupul cuprins de frisoane. Copacii tineau si mai  mult intuneric, cu toate ca luna plina domnea deasupra lor.
 Cu fiecare pas, Mary se tot gandea daca a meritat sa fuga de acasa , si unde o va duce drumul acesta.
-          In ce m-am bagat! Spuse ea cu voce tare, iar cuvintele rostite se transformasera imediat in aburi.
Iar exact atunci , din spatele ei se auzi un fosnet scurt , pe care Mary il asocie imediat cu sunetul unor pasi. Se opri, inghitind in sec, si ramase acolo cateva clipe, respirand greu , neandraznind sa se intoarca. Stranse cu putere pleoapele, si se intoarse, deschizandu-le apoi incet, cu pulsul rasunandu-i in urechi , si tinandu-si respiratia.
Insa nimeni nu era acolo. Doar obisnuitii copaci, si intunericul infricosator. Rasufla usurata, intorcandu-se brusc inapoi, dar lovindu-se de ceva tare. Cazu la pamant. Privirea  ei fixa pantofii lui, apoi o ridica putin cate putin spre chipul baiatului inuman de frumos. Ochii lui erau infioratori , si rosii, iar Mary nu era proasta . Poata arata el uman , dar nu era. Dar, se gandi ea, oare asta ii va fi sfarsitul ? Astapta cateva clipe , dar, vazand ca nu reactiona in nici un fel, Mary se ridica singura , inca privindul, ceea ce facea si el.
-          Aaa... incepu Mary, dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci frumosul baiat spuse:
-          Ce cauti in toiul noptii intr-o padure ?
Glasul sau era foarte masculin, dar si placut auzului, catifelat.
-          Eu...pai, eu doar... incepu sa se balbaie Mary, inca tulburata de infatisarea lui atat de perfecta. Insa tipul doar rase de ea batjocoritor.
-          Stiu ca pentru voi, fiintele umane, e de ajuns un chip frumos ca sa aveti incredere oarba. Asta este slabiciunea voastra , si punctul nostru forte, spuse el, incepand sa-i dea ocol fetei.
-          Nu e adevarat , spuse ea, desi nici ea nu credea asta. In plus, cine esti? intreba ea, incercand sa para increzatoare , dar vocea ii tremura la sfarsit.
-          Nu crezi ca ar trebui sa ma intrebi CE sunt ? spuse el surazand.
-          Ce esti ? ii urma Mary jocul.
-          Hm... depinde din ce privinta privesti. Vezi tu, unii ne numesc “ Cei reci”. Altii , slujitorii diavolului, fiinte ale intunericului, ... dar cred ca cel mai folosit termen este cel de “ Vampir” , spuse el.
Mary incepu sa rada . Cu siguranta avea un atac de panca, dar si situatia era prea ridicola.
-          Pe bune ? Vampir ? intreba ea si izbucni iarasi in ras.
-          Poti sa razi cat vrei pui de om, dar asta nu te va cruta de soarta ta cruda.
-          Serios ? intreba din nou Mary, dar de data aceasta nu mai rase. Pai daca esti cu adevarat ... ceea ce spui tu ca esti, - spuse Mary evitand cuvantul “ vamipr” – atunci de ce nu m-ai omorat pana acum ? intreba ea impertinenta , desi inauntrul ei ii era foarte frica.
-          Exact asta ma intrebam si eu ! spuse vampirul. Insa gasesc ceva fascinant la tine, si nu-mi pot da seama ce ascunzi. Simt un fel de energie ciudata in jurul tau, si as putea sa jur ca esti speciala intr-un fel, spuse el ingustandu-si ochii, si desi cuvintele o complimentau, tonul vocii lui, si atitudinea dovedeau contrariul.
-          Si, ei bine ce ai de gand sa faci cu mine ? intreba Mary oftand.
-          O persoana normala, s-ar fi crizat pana acum, si m-ar fi implorat sa-i dau drumul, nu m-ar fi intrebat  ce voi face cu ea , spuse vampirul zambind smerchert.
-          Pai, cred ca am stabilit deja faptul ca nu sunt normala, comenta Mary, dandu-si ochii peste cap.
-          Inca ma fascinezi intr-un fel. Dar spune-mi, unde te grabeai asa ? o intreba vampirul.
-          Pai, eu cam... fugeam de acasa, desi nu prea stiu unde ma indrept, recunoscu fata.
-          Pe bune ? Sincer te credeam mai inteligenta de atat. Sau, ma rog, asa pareai, spuse el batjocoritor.
-          Hei ! Nu rade de mine ! i-o intoarse si Mary. Nici macar nu stiu cum te cheama si nu-ti permit sa-mi vorbesti asa ! Nu ai bune maniere ? spuse ea nervoasa.
Vampirul rase scurt si se intoarse cu spatele , incepand sa mearga la pas uman.
-          Mica si intepata ! murmura el, continuand sa merga, in timp ce Mary, revoltata , incerca sa tina pasul cu el.
-          Hei ! Unde mergi ? Hei ! Nici nu mi-ai spus cum te cheama ! spuse ea revoltata.
-          Mda, murmura el, continuand sa mearga, iar Mary il urma.
-          Unde mergem ? Mai avem mult ? Si ai sa-mi spui vreodata cum te cheama ?
Vampirul se opri deodata si se intoarse cu fata spre ea.
-          Ar trebui sa spui “ Multumesc “ ca ti-am crutat viata , si sa te intorci frumos acasa , fiindca padurea nu e sigura , mai ales noaptea. Nu, nu e nevoie sa-mi stii numele , spuse el rece.
-          Dar nu am unde sa ma duc.Bill... adica tata, vrea sa ma duca nu stiu unde sa ma izoleze , sau ceva , si nu ma intorc acolo, orice ai spune. Eu vin cu tine ! declara ea.
-          Nu ! i-o reteza el.
-          Ba da ! Si daca nu-ti convine, nu ai decat sa ma mananci, sau sa ma lasi aici, concluziona ea.
Vampirul ofta infrant, intorcandu-se cu spatele si incepand sa mearga. Desigur, ar fi putut sa o lase acolo, si sa plece in viteza, caci ea nu avea cum sa il urmeze, insa stia ca daca o va lasa acolo, altcineva nu va fi la fel de ingaduitor ce ea . Poate reusea sa o strecoare in Cladirea Vampirilor , fara a fi zarita, desi oricum ar mirosi de la o posta, si nu prea avea chef sa-i dea explicatii Regelui. Dar, pana la urma ce-i pasa ? Ea se baga in chestia asta .
 Continuara sa mearga , fara ca vreunul sa spune ceva, cand deodata Mary spuse vesela :
-          Stark !
-          Ce ? intreba vampirul bulversat.
-          Asa iti voi spune, daca nu-mi spui numele tau adevarat ! declara ea.
-          De ce Stark ? intreba vampirul.
-          Pentru ca e un tip, care e vampir, si e bun, si e personajul principal din cartea mea preferata .
-          Citesti carti cu vampiri ? intreba el incruntandu-se.
-          Stiu ca in situatia de fata suna cam cliseic, dar am citit doar o carte cu vampiri. In rest nu ma prea pasioneaza, insa a fost ceva ... diferit. Desi stiu ca multe legende nu sunt adevarate, declara Mary.
-          Mda, cu timpul, notiunea de “ Vampir “ a devenit  cam abstracta , recunoscu vampirul.
-          Deci iti place Stark ? intreba Mary fericita.
Vampirul doar ofta puternic, continuand sa mearga neraspunzand intrebarii, dar Mary o lua ca pe un raspuns afirmativ.


6 comentarii:

LoStInDr3aMs spunea...

saracul vampir...acum parca ar vrea sa isi ia campii:)) mi-a placut mult!!!
abia astept continuarea;;)

Danny spunea...

de mult n-am mai fost pe aici,ai o poveste noua si asta ma bucura,acus ma pun pe citit,dar nu mai intii ca sa te rog ceva,am nevoie de parerea ta aici http://danieladiaryonlinedany.blogspot.com/2012/11/doar-daca-vreti-voi.html

Bya Butnariu spunea...

Ce fain!
Sa pui nextu repede ca mor de curiozitate!
Te PwP Si astept nextu

Denisa spunea...

A fost foarte fain acest capitol:x
Mi-a placut la nebunie.
AM SAVURAT FIECARE CUVANT CITIT 8->
Putine povesti reusesc sa imi capteze atentia totala iar capitolul tau a facut asta de la inceput pana la sfarsit:x
Ai o poveste e nota 10 si sper sa o ti tot asa :d
A da, si pune repede continuarea, te rog :p3

Moni Melissa spunea...

Adorrr povestea asta ! Esti geniala ! Ai combinat intriga cu amuzmentul :) imi place , abea astept urmatorul capitol :)

dya spunea...

WoW!Cat de minunat!Esti geniala!Imi place atat de mult acest capitol!:*

Melodia saptamanii