Persoane interesate

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

Capitolul 5. Ştii ce se spune. Curioşii...


Cum toata lumea posteaza in weekend , eu nu pot fi mai prejos, nu-i asa ? Si fiti sinceri, nu-i asa ca abia asteptati capitolul acesta ? :))
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

    In cea mai mica liniste , Mary isi lua ruxacul in care isi puse cateva haine , si alte lucruri de care nu se putea desparti , apoi se imbraca si ea , in ceva confortabil , isi prinse parul lung intr-o coada la ceafa , impletind-o , apoi cobora jos in bucatarie , luandu-si ceva de mancare neperisabil , asigurandu-se ca Bill nu era prin apropiere sa o surprinda . Urca inapoi in camera , si isi puse mancarea in geanta . Avea sa fuga imediat ce Bill adormea . Nu stia unde , dar trebuia sa incerce sa evadeze . Erau prea multe secrete , iar ea nu avea de gand sa astepte sa fie mutata cine stie unde , pentru oricare motiv prostesc .
 Dupa cateva ore , Mary reusi sa se strecoare pe fereastra camerei sale , coborand pe burlan . Felul in care se furisa , o facea sa se asemene cu o spioana . Ei bine nu era chiar foarte departe de adevar , se gandi ea .
   Incepu se alerge  , asigurandu-se ca nimeni nu o vazuse . Continua sa mearga pe acel drum , pana ajunse din nou la padure . Ii era putin frica , dar trebuia sa-si invinga frica daca vroia sa reuseasca .
Pasi sfioasa pe frunzele cazute la pamant , printre copacii goi . Peisajul o infiora putin dar continua sa mearga nu mai putea da inapoi . Sunete ciudate se auzeau in padure , dar asta era de inteles . Doar mai erau vietati in acea padure .
In cateva minute gasise si un drum de tara , asa ca se hotarase se mearga pe el , pentru a nu se rataci .
Desi frica o infiora , parca ceva din acea padure o chema. Parca o atractie irezistibila ii indrepta fiecare pas spre un loc anume.
 Continua sa mearga , chiar si cand tufisurile din jurul ei incepusera sa se miste amenintator. “ E doar imaginatia mea, si frica “ isi spunea ea in gand strangandu-si ochii cu putere, si continuand sa mearga . Isi inabusi impulsul de a se intoarce la fiecare zgomot. Stia ca putea fi orice animal infometat acolo, dar char daca nu era , si si-ar fi intors capul, ar fi luat-o la fuga. Asa ca continua sa mearga , facand pasi  mari dar rari , imbratisandu-si trupul cuprins de frisoane. Copacii tineau si mai  mult intuneric, cu toate ca luna plina domnea deasupra lor.
 Cu fiecare pas, Mary se tot gandea daca a meritat sa fuga de acasa , si unde o va duce drumul acesta.
-          In ce m-am bagat! Spuse ea cu voce tare, iar cuvintele rostite se transformasera imediat in aburi.
Iar exact atunci , din spatele ei se auzi un fosnet scurt , pe care Mary il asocie imediat cu sunetul unor pasi. Se opri, inghitind in sec, si ramase acolo cateva clipe, respirand greu , neandraznind sa se intoarca. Stranse cu putere pleoapele, si se intoarse, deschizandu-le apoi incet, cu pulsul rasunandu-i in urechi , si tinandu-si respiratia.
Insa nimeni nu era acolo. Doar obisnuitii copaci, si intunericul infricosator. Rasufla usurata, intorcandu-se brusc inapoi, dar lovindu-se de ceva tare. Cazu la pamant. Privirea  ei fixa pantofii lui, apoi o ridica putin cate putin spre chipul baiatului inuman de frumos. Ochii lui erau infioratori , si rosii, iar Mary nu era proasta . Poata arata el uman , dar nu era. Dar, se gandi ea, oare asta ii va fi sfarsitul ? Astapta cateva clipe , dar, vazand ca nu reactiona in nici un fel, Mary se ridica singura , inca privindul, ceea ce facea si el.
-          Aaa... incepu Mary, dar nu mai apuca sa spuna nimic, caci frumosul baiat spuse:
-          Ce cauti in toiul noptii intr-o padure ?
Glasul sau era foarte masculin, dar si placut auzului, catifelat.
-          Eu...pai, eu doar... incepu sa se balbaie Mary, inca tulburata de infatisarea lui atat de perfecta. Insa tipul doar rase de ea batjocoritor.
-          Stiu ca pentru voi, fiintele umane, e de ajuns un chip frumos ca sa aveti incredere oarba. Asta este slabiciunea voastra , si punctul nostru forte, spuse el, incepand sa-i dea ocol fetei.
-          Nu e adevarat , spuse ea, desi nici ea nu credea asta. In plus, cine esti? intreba ea, incercand sa para increzatoare , dar vocea ii tremura la sfarsit.
-          Nu crezi ca ar trebui sa ma intrebi CE sunt ? spuse el surazand.
-          Ce esti ? ii urma Mary jocul.
-          Hm... depinde din ce privinta privesti. Vezi tu, unii ne numesc “ Cei reci”. Altii , slujitorii diavolului, fiinte ale intunericului, ... dar cred ca cel mai folosit termen este cel de “ Vampir” , spuse el.
Mary incepu sa rada . Cu siguranta avea un atac de panca, dar si situatia era prea ridicola.
-          Pe bune ? Vampir ? intreba ea si izbucni iarasi in ras.
-          Poti sa razi cat vrei pui de om, dar asta nu te va cruta de soarta ta cruda.
-          Serios ? intreba din nou Mary, dar de data aceasta nu mai rase. Pai daca esti cu adevarat ... ceea ce spui tu ca esti, - spuse Mary evitand cuvantul “ vamipr” – atunci de ce nu m-ai omorat pana acum ? intreba ea impertinenta , desi inauntrul ei ii era foarte frica.
-          Exact asta ma intrebam si eu ! spuse vampirul. Insa gasesc ceva fascinant la tine, si nu-mi pot da seama ce ascunzi. Simt un fel de energie ciudata in jurul tau, si as putea sa jur ca esti speciala intr-un fel, spuse el ingustandu-si ochii, si desi cuvintele o complimentau, tonul vocii lui, si atitudinea dovedeau contrariul.
-          Si, ei bine ce ai de gand sa faci cu mine ? intreba Mary oftand.
-          O persoana normala, s-ar fi crizat pana acum, si m-ar fi implorat sa-i dau drumul, nu m-ar fi intrebat  ce voi face cu ea , spuse vampirul zambind smerchert.
-          Pai, cred ca am stabilit deja faptul ca nu sunt normala, comenta Mary, dandu-si ochii peste cap.
-          Inca ma fascinezi intr-un fel. Dar spune-mi, unde te grabeai asa ? o intreba vampirul.
-          Pai, eu cam... fugeam de acasa, desi nu prea stiu unde ma indrept, recunoscu fata.
-          Pe bune ? Sincer te credeam mai inteligenta de atat. Sau, ma rog, asa pareai, spuse el batjocoritor.
-          Hei ! Nu rade de mine ! i-o intoarse si Mary. Nici macar nu stiu cum te cheama si nu-ti permit sa-mi vorbesti asa ! Nu ai bune maniere ? spuse ea nervoasa.
Vampirul rase scurt si se intoarse cu spatele , incepand sa mearga la pas uman.
-          Mica si intepata ! murmura el, continuand sa merga, in timp ce Mary, revoltata , incerca sa tina pasul cu el.
-          Hei ! Unde mergi ? Hei ! Nici nu mi-ai spus cum te cheama ! spuse ea revoltata.
-          Mda, murmura el, continuand sa mearga, iar Mary il urma.
-          Unde mergem ? Mai avem mult ? Si ai sa-mi spui vreodata cum te cheama ?
Vampirul se opri deodata si se intoarse cu fata spre ea.
-          Ar trebui sa spui “ Multumesc “ ca ti-am crutat viata , si sa te intorci frumos acasa , fiindca padurea nu e sigura , mai ales noaptea. Nu, nu e nevoie sa-mi stii numele , spuse el rece.
-          Dar nu am unde sa ma duc.Bill... adica tata, vrea sa ma duca nu stiu unde sa ma izoleze , sau ceva , si nu ma intorc acolo, orice ai spune. Eu vin cu tine ! declara ea.
-          Nu ! i-o reteza el.
-          Ba da ! Si daca nu-ti convine, nu ai decat sa ma mananci, sau sa ma lasi aici, concluziona ea.
Vampirul ofta infrant, intorcandu-se cu spatele si incepand sa mearga. Desigur, ar fi putut sa o lase acolo, si sa plece in viteza, caci ea nu avea cum sa il urmeze, insa stia ca daca o va lasa acolo, altcineva nu va fi la fel de ingaduitor ce ea . Poate reusea sa o strecoare in Cladirea Vampirilor , fara a fi zarita, desi oricum ar mirosi de la o posta, si nu prea avea chef sa-i dea explicatii Regelui. Dar, pana la urma ce-i pasa ? Ea se baga in chestia asta .
 Continuara sa mearga , fara ca vreunul sa spune ceva, cand deodata Mary spuse vesela :
-          Stark !
-          Ce ? intreba vampirul bulversat.
-          Asa iti voi spune, daca nu-mi spui numele tau adevarat ! declara ea.
-          De ce Stark ? intreba vampirul.
-          Pentru ca e un tip, care e vampir, si e bun, si e personajul principal din cartea mea preferata .
-          Citesti carti cu vampiri ? intreba el incruntandu-se.
-          Stiu ca in situatia de fata suna cam cliseic, dar am citit doar o carte cu vampiri. In rest nu ma prea pasioneaza, insa a fost ceva ... diferit. Desi stiu ca multe legende nu sunt adevarate, declara Mary.
-          Mda, cu timpul, notiunea de “ Vampir “ a devenit  cam abstracta , recunoscu vampirul.
-          Deci iti place Stark ? intreba Mary fericita.
Vampirul doar ofta puternic, continuand sa mearga neraspunzand intrebarii, dar Mary o lua ca pe un raspuns afirmativ.


miercuri, 21 noiembrie 2012

Capitolul 4. Ciudatenii la orizont



   Cum nu am putut sa ma las rugata prea mult... am zis sa pun si capitolul acesta :) Sper sa va placa si ultimul capitol in care se mai poate regasi normalitatea . Ssss.... nu mai spun nimic, doar ca in urmatorul capitol, veti avea parte de surprize ... :))
Daca v-a placut sau nu, va invit sa-mi spune-ti parerea intr-un comm.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

          Mary ajunse la scoala cu rasuflarea taiata , exact cand clopotelul suna de iesire . Se sprijini cu mana de un copac , pentru a-si trage suflul.  Se gandi ca totul devine din ce in ce mai ciudat si se gandi ca astazi trebuia sa afle tot misterul asta.
Fara sa-si dea seama , ochii ei se oprira pe casa veche ce o vazuse cu o zi in urma . Privi curioasa ferestrele , parca asteptand sa se intample ceva. Orice. Insa nimic nu avu loc, iar sunetul clopotelului de intrare, o trezise din acea dorinta.
 Merse la ore, ca deobicei , nescapand inca de barfele si susotelile si privirile curioase din partea copiilor. Nu se simtea confortabil , stiind ca toti o cred o ciudata. Se forta sa isi pastreze calmul si sa nu o ia la fuga pe coridorul aglomerat . Trecu pe langa baia fetelor , in cautarea urmatoarei clase , cand cineva o trase violent de mana in baie. Pana ce intelesese ce i se intampla , ea se afla deja in baia fetelor , cu spatele lipit de usa de la intrare , iar in fata ei stateau trei tipe blonde , privind-o furios .
 Incerca sa se faca cat mai mica posibil . O incaierare din prima saptamana nu era tocmai pe lista ei in acel moment .
O recunoscu pe tipa din mijloc de la prima ei ora . Britney parca o chema , si un val de neliniste o traversa .
- Asculta aici , ciudat-o ! se rasti Britney la ea . Nu stiu ce crezi ca faci , dar Brad e iubitul meu !
- Ce ? intreba Mary confuza .
- Mai nou esti si surda ? ii spuse o alta blonda cu parul cret , incepand sa rada batjocoritor .
-  Nu te mai preface , atat , Mary ! spuse Britney rostindu-i numele cu un evident dezgust . Sa nu te mai prind ca te dai la iubitul meu , ca altfel ramai fara par in cap ! se rasti din nou la ea .
- Dar .. eu nu am nici o treaba cu el , spuse Mary cam speriata. El a....
- Las-o balta , ciudat-o . Nici macar nu stiu ce vede la tine . Pe bune , te-ai uitat macar la tine de dimineata ? ii rase in nas Britney .
- Da . Esti o ciudata! o acuza cea de-a treia blonda care, dupa cum observa Mary, era clar vopsita .
- Nu te uiti si tu cum te imbraci macar ? Ce-s cu hainele astea negre , si parul asta ... iach ! spuse blonda creata .
- Dar lasa asta . Nu vreau sa te mai prind vreodata ca vorbesti cu Brad al meu . Sau macar sa te uiti la el ! spuse Britney .O singura privire , si o sa ai de afaca cu noi ! continua ea .
Mary se uita ciudat la ele . Era clar ca se afla intr-o situatie mult prea periculoasa , dar nu era genul care sa inghita toate prostiile altora , mai ales cand nici nu era vinovata .
-          Ok , am inteles ! spuse Mary prinzand dintr-o data glas . Dar uite ce e . Nu eu m-am dat la tipul ala , ci el s-a oferit sa ma conduca acasa . Nici macar nu-mi place de el. Deci e problema ta ca nu stii sa-ti educi iubitul . Ar trebui sa-i pui o lesa sau ceva .Iar felul in care ma imbrac e problema mea . Nu cred ca trebuie sa dau socoteala nimanui pe acest fapt . Asa ca nu-mi pasa ce credeti voi despre mine , si nici nu ma intimidati . Mai lasati-ma in pace , si faceti-va o viata ! se rasti Mary , apoi iesi furioasa din toaleta , lasandu-le cu gura cascata pe cele trei . Auzi din urma cum Briana ii striga : “ Asta nu se termina aici ! “ , dar o ignora si merse spre urmatoarea ora .

Pauza de masa , era cea mai naspa perioada a zilei . Mary nu indraznea sa intre in cantina , mai ales dupa infuntarea celor trei blonde din pauza , dar si pentru ca nu ar suporta privirile critice ale  adolescentilor . Asa ca iesi din nou afara , ca si ziua precedenta . Se plimba putin , in timp ce-si devora batonul de cereale , iar apoi se aseza pe o banca sub un copac , terminandu-si si marul . La un moment dat , auzi un fosnet in spetele ei si se intoarse brusc , vazandu-l pe Brad venind spre ea . Se salutara , iar el se aseza pe banca , mult mai aproape decat ar fi vrut Mary .
-          Hei ! Ce faci aici afara ? De ce nu intri in cantina ca si ceilalti ? o intreba acesta .
-          E mai bine aici . Aer liber , fara aglomeratie , galagie , sau priviri iscoditoare spuse Mary , uitandu-se la parcarea goala . Dar tu ? Ce faci aici ?
-          Pai am observat ca nu vii niciodata la cantina si ma intrebam unde stai . Asa ca am venit sa-ti tin de urat ! spuse el , avand in ton o urma de flirt .
-          Mda ... despre asta . Nu cred ca lui Britney ii place ca-mi tii companie asa de des, spuse Mary ridicandu-se in picioare si privindu-l .
-          Ce ? De ce m-ar interesa pe mine de Britney ?
-          Pai , nu stiu , doar e iubita ta ! ii spuse Mary , pe un ton de <evident >
-          Ce? Pff... nu e iubita mea ! pufni el , rambind fortat .
-          Nu zau , pai atunci de ce mi-a specificat clar sa nu ma mai vad cu iubitul ei Brad ? intreba Mary retoric .
-          Ea ... Ea nu e... Pff... nu e iubita mea . Zice asa doar ca sa...
-          Mda. Ar trebui sa te intorci in cantina inainte sa-ti simta lipsa ! ii sugera Mary .
Atunci , deodata , Brad izbucni :
-          Nu ! Te rog , Mary . Am sa ma despart de ea . Ii dau papucii , daca vrei . Numai sa fii cu mine , incepu el sa se milogeasca mai , mai, sa se aseze in genunchi .
Mary se uita speriata la el . Ce naiba se petrece ?
-          Brad , inceteza ! Nu vreau sa fiu cu tine . Nu te plac ! ii spuse Mary taios .Doar .. doar las-o asa , bine ? Nu vreau sa fiu intr-o situatie mai penibila . Eu... trebuie sa plec ! spuse Mary , intorcandu-se pe calcai si mergand in directia opusa .
-          Ce naiba tocmai s-a intamplat ? se intreba Mary inca mergand .
Fara sa-si dea seama , pasii o conduse spre casa veche de peste drum . Acum se afla in fata usii imense din lemn . Nu se obosi sa bata , stiind ca nu avea cum sa fie cineva acolo , asa ca impinse usa grea . Camera imensa in care intra Mary , era acoperita de panze de paianjeni si praf . Mult praf . Analiza peretii ingalbeniti de vreme , si tapetul scorojit , simtindu-se ca intr-un film de groaza .
O pala de vand trecu pe langa ea , iar usa se inchise violent . Se uita speriata in spatele ei , insa nu vazu nimic . Precis vantul trantise usa , insa nu-si putea explica cum de usa aceea imensa si grea , pe care ea abia o deschise , se inchise automat la un pic de vant . Plus ca afara era senin , deci nu avea de unde sa fie vant .
Blestemata fie logica asta ! se gandi ea simtind un tremur pe sira spinarii .
Se gandi ca poate e mai bine sa iasa de acolo , inainte sa faca un atac de panica , sau ceva . Insa cand sa deschida usa , un scartait ciudat se auzi de la etaj . Mary intepeni , ascultand . Sunetul se estompa usor in linistea mormantala a casei . Mary se indrepta de spate , privind spre scari .
-          E-E cineva ? spuse ea cu frica .
Un alt zgomot , de data aceasta mai puternic o facu pe Mary sa isi piarda si ultima farame de curaj si sa iasa din casa aceea .
Cu siguranta era cineva acolo , isi spuse Mary , dar nu se intoarse sa priveasca in spate nici macar o clipa .

Iesi din cladire , dar continua sa alerge , urmarind soseaua , pana ce isi dadu seama ca se avantase pe un drum cam pustiu . Soseaua continua , serpuindu-se abrupt , dar pe partea dreapta , o padure  goala si putin cam inforatoare ii atrase fetei atentia . Se gandi ca acolo era locul in care tatal ei isi petrecuse noaptea , insa era prea infricosata de ce i se petrecuse in acea casa , ca sa mai faca fata si la ce va mai descoperi . Se hotara  ca mai bine se ducea acasa , sa poata asimila toate acestea  pentru moment . Se intoarse indreptandu-se spre casa , cand deodata , pieptul incepu sa o doara , si nu mai putea respira normal . Se indoi de mijloc tinandu-se cu mana de piept , respirand sacadat , fara nici o explicatie . pentru o secunda , isi indrepta privirea spre padure , unde i se paru ce vede ceva . Se sperie , si o lua la fuga cat de repede putea , iar dupa cativa pasi , reuusi sa respire normal . Insa continua sa alerge pana acasa , unde incuie usa , apoi alerga in camera ei , facand la fel .
-          Ce Dumnezeule mare tocmai s-a intampla ! se intreba singura  puandu-si mainile in par si plimbandu-se dintr-o parte in cealalta a camerei . Ceea ce se petrecuse , atat la casa veche , cat si in padure , nu putea fi doar imaginatia ei . Nu putea ! Se opri la uhn moment dat si se aseza jos , sprojinindu-si spatele de pat , si strangandu-si picioarele la piept .
-          Doar nu am innebunit ! Nu avea cum sa mi se para ! Dar nu poate fi nici o explicatie plauzibila .
Ramase asa cateva ore bune , inca in stare de soc , cand auzi masina tatalui ei parcand langa casa .
Atunci Mary se hotara , si se ridica in picioare  grabindu-se sa coboare .
De cum Bill intra pe usa , Mary se puse in fata lui . Bill se uita la ea cu dezinteres , dar vorbi pe o voce serioasa :
-          Trebuie sa avem o discutie !
-          Asa zic si eu ! spuse Mary tinandu-si mainile in san .
Bill se uita curios la ea , dar continua sa mearga la bucatarie . Deschise frigiderul si-si lua o bere , asezandu-se pe un scaun .
-          Am fost sunat astazi de la scoala . Mi s-a zis ca ai lipsit de la ultimele ore . Se intampla ceva de care ar trebui sa stiu ? intreba el pe un ton caml , dar ferm .
-          Nu stiu . Se intampla ? intreba fata ironica .
-          Ce vrei sa spui ? intreba Bill incurcat .
-          Ceva se intampla aici ! Sa nu crezi ca nu mi-am dat seama . Lucruri ciudate , pe care nu mi le pot explica , apoi padurea aceea , si casa , si tu ... Cu toate astea , stiu ca imi ascunzi ceva . Si vreau sa stiu , acum ! spuse Mary .
-          Stai , ai fost in padure ? intreba el surprins . Nu ti-am spus ca nu ai voie ?o certa el .
-          Nu ! ce e in neregula cu padurea ? intreba Mary curioasa .
-          E periculoasa ! spuse barbatul anervat . Nu vreau sa te mai apropii vreodata de acel loc , ai inteles ?
-          Dar de ce ? intreba Mary la fel de nervoasa .
-          Fiindca asa zic eu ! spuse barbatul . Acum dute in camera ta ! spuse el aspru , iar Mary nu avu de ales , si se intoarse umilita , incepand sa urce scarile , cand isi auzi tatal vorbin pentru sine : Mai bine nu o mai luam !
Lacrimile incepura sa curga rauri pe obrajii ei , si alerga in camera ei .
Nu-i venea sa creada . Intai ii murise mama , iar acum afla ca tatal ei isi dorise ca mai degraba sa nu o ia . Se simtea ca o orfana in adevaratul sens al cuvantului acum .
Dupa ce se mai calma , se gandi sa coboare sa bea ceva , cand auzi glasul tatalui ei din bucatarie . Se opri langa perete , cu piciorul inca in aer , incapabila sa-mi mai miste vreun muschi . Din ce se parea vorbea la telefon :
-          Da .... Nu , nu stie , dar banuieste .... Normal ca nu ar nici cea mai vaga idee despre adevar ......Mda , ma gandeam la asta de mai mult timp ......Nu , nu mai poate sta aici . E prea aproape de ....... Aha . Da , asa ziceam si eu . In plus , daca ei ar pune mana pe ea ...... Da. Mai bine o aduc acolo , pentru siguranta tuturor .........Bine , hai ca inchid , fiindca nu vreau sa ma auda si sa aiba si mai multe banuieli ....Bine , ne vedem acolo . Pa ! spuse Bill si inchise .
Mary se infiora si urca treptele in viteza , dar fara zgomot . Avea sa o duca altundeva ? Pentru protectia lor ? Ce ? Nu intelegea nimic din ce vorbise , dar ii confirma unele suspiciuni . Si anume chiar exista un secret . Iar ea trebuia sa-l afle .



duminică, 18 noiembrie 2012

Capitolul 3.Duelul popularitatii


Capitolul 3 cu mici intarzieri :(( Dar sper sa va placa :)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-          Bai , tipa arata chiar misto , de ce sa nu recunoastem ? spuse un alt tip de la masa .
-          Iar tu esti un retardat ! spuse Britney aspru . Nu vedeti cum arata ? Zici ca e baiat .
-          Da ! Hainele alea ... se infiora Mia .
-          Si sa nu mai spunem de papuci ! Iar parul .... spuse si Julia .
-          Ooooo.... intelegem acum ! zise Derek . Sunteti geloase ! spuse el mult prea tare incepand sa rada , si apoi ceilalti il urmara .
-          Ahh... geloase ? lui Britney  aproape ca nu-i venea sa creada ce aude .
-          Auuu... Britney e putintel geloasa ? spuse Brad poreclind-o si vorbind ca un copil mic .
-          Incepeaza Brad ! Esti patetic . la fel ca voi , ratatilor ! spuse ea acuzator ridicandu-se de la masa furioasa si plecand spre curcuri urmata de prietenele ei .



                                                    ~~~*~~~


Mary se saturase deja de scoala ! Era la ultima ora si se uita doar la seas .
“ Haide ! Inca 5 minute ! Inca 5 minute “ se ruga ea in gand .
Si in sfarsit se suna . Mary isi lua ruxacul si aproape ca zbura pe usa . Iesi in curtea scolii ce nu era foarte aglomerata  si incepu sa mearga repede .
Trece prin fata casei ce o vazuse in pauza , si o privi uitandu-se in sus la ferestre . Imediat , perdeaua se misca , iar ea ingheta .
Era posibil sa locuiasca cineva acolo ? se gandi ea .
Insa un claxon de masina o sperie si se intorse automat . Un tip blond , intr-o masina scumpa ii facu cu mana si opri chiar langa ea .
-          Urca ! Te conduc ! spuse el facandu-i semn cu capul spre bancheta de langa el .
-          Nu multumesc , spuse Mary bagandu-si mainile in buzunarele hanoracului si si incepand sa mearga .
-          Haide ! Mary , nu ? intreba el , iar Mary se uita putin la el , amintindu-si ca avusese o ora cu el .
-          Mda ... spuse ea plictisita dar continuand sa mearga .
-          Eu sunt Brad ! Avem engleza impreuna ! spuse el continuand sa mearga cu masina pe langa trotuar , incet .
-          Ei bine , nu-mi pasa ! spuse Mary .
-          Oh , esti genul ala de fata ! spuse Brad .
-          Ce ? spuse Mary  surprinsa , oprindu-se din mers si privindu-l .
-          Stii tu , care se lasa greu ! ii explica Brad .
-          Ha ! incepuse sa rada Mary . Cred ca ai o perceptie gresita in ceea ce privesc fetele ! Nu stiu cu ce fel de ... pitipoance esti tu obisnuit , insa o fata normala nu s-ar urca intr-o masina cu un strain ! ii reprosa tipului si continua sa mearga .
-          Ok , am inteles ! spuse Brad , oprind motorul si coborand din masina .
Alergase cativa pasi sa o prinda din urma , dupa care incepu sa mearga in acelasi pas cu ea .
-          Ce faci ? il intreba Mary .
-          Te conduc ! Daca nu ma lasi sa te duc cu masina , atunci te conduc pe jos . Stii , pe aici sunt dinte cartiere foarte periculoase ! spuse el prefacandu-se ca se uita dupa cineva .
-          Si masina ta ? intreba Mary aproape chicotind de fata lui .
-          Ma intorc eu dupa ea . Nu stai departe nu – i asa ? intreba el serios .
Mary nega din cap  aproape izbucnind in ras , dar se abtinu .
-          Si deci ... incepu Brad , insa Mary i-o taia repede .
-          Pot sa te intreb ceva ? il intreba serioasa .
-          Aaaa... da , desigur ! spuse Brad voios ca Mary vorbea cu el .
-          Ca sa aceea ... Stii ... cea din fata liceului . Casa cea veche . E ... locuita de cineva ?
-          Poate doar de stafii ! rase Brad . Nu mai sta nimeni acolo de cativa zeci de ani . De ce ? Ai vazut pe cineva ?o intreba Brad iscoditor .
-          Aaa... bineinteles ca nu ! spuse Mary incercand sa zambeasca .
“ Probabil ca fusese doar curentul care flutura perdelele “ se gandi ea .

Continuara sa mearga pana la ea acasa vorbind despre fel de fel de chestii .
-          Aici stau ! spuse Mary uitandu-se la Brad .
-          Aaaa... esti sigura ? intreba el confuz .
-          Da , foarte sigura de ce ? intreba Mary curioasa .
-          Numic doar ca ...
-          Doar ca ce ? intreba ea .
-          Stiam ca aici sta Bill Johnson ...
-          Mda , e tata ! spuse ea cu parere de rau .
-          Oh ... asa se explica , spuse el ganditor .
-          Stii ce ? Am impresia ca-mi ascunzi ceva ii reprosa Mary . Ce e ? Poti sa-mi spui .
-          Aaa... pai ... nu stiu ce sa zic ...
-          Haide te rooog ! se milogi ea . Oricum mi se pare ciudat ce face si tata la asa zisa lui slujba ! se confesa Mary .
-          Bine , dar sa nu spui ca ai auzit de la mine , ok ? spuse Brad in timp ce Mary aproba . Ok , deci unii vorbesc ca ... Bill e seful unei fel de secte care lupta pt nu stiu ce cauze . Insa unele persoane zic ca ...
-          Ca ?
-          Ca nu ar fi in toate mintile ! Bine , acum astea sunt niste zvonuri , si oamenii vorbesc . Nu vreau sa te superi pe mine si sa crezi ca eu ..
-          Nu ! E in regula . Nu m-am suparat , spuse Mary . Ne vedem maine ! ii spuse ea si intra in casa inainte sa-l mai lase sa zica ceva .

Minutele trecura una dupa alta , iar Mary statea pe canapea cu capul in jos si picioarele atarnate deasupra spatarului fiind cu gandul departe . Televizorul era aprina sa nu stea chiar pe intuneric , insa atentia ei era indreptata spre altceva . Se gandea la ce-i spuse Brad in acea dupa aminaza , si nu putu sa ingnore acel sentiment ciudata care o incerca . Stia ca ceva fusese intotdeuna ciudat cu tatal ei . Prin felul in care se ascunde , se comporta sau vorbeste despre slujba lui . De fapt , nici macar nu stia cu ce se ocupa tatal ei . Intotdeauna cand il intrebase , acesta gasise o scuza sa evite subiectul . Acum , totul devenea si mai ciudat . Misterul acesta trebuia sa-l afle .
Deodata , sunetul unei masini ce parca in fata casei , o alarma pe Mary . Se uita la ceas si observa ca era trecut de ora 9 seara . Se ridica de pe canapea , si se aseza normal , exact cand tatal ei intra in casa .
Acesta ezita putin cand o vazuse pe Mary in sufragerie , de parca acel lucru l-ar fi surprins .
-          Oh , buna Mary ! saluta el incetisor , punandu-si geaca in cuierul de pe hol .
-          Buna ! Gata slujba pe ziua de azi ? intreba Mary curioasa .
-          De fapt , am venit doar sa mananc ceva si sa-ti spun ca voi lipsi toata noaptea . Am ... o treaba urgenta la servici , si va dura toata noaptea , spuse el ezitand .
-          Oh ! Bine atunci, ii raspunse Mary si isi intoarse privirea spre televizor .
Fu atenta cand tatal ei se indrepta spre bucatarie, apoi stinse televizorul indreptandu-se spre scari .
-          Eu ma duc sa ma culc . Sunt obosita! Ii striga Mary incepand sa urce scarile zgomotos , ca tatal ei sa o auda .
-          Noapte buna, atunci! ii striga si Bill din bucatarie.
Mary nu se mai deranja sa-i raspunda si urca rapid in camera sa. Statu putin pe ganduri plimbandu-se dintr-o parte in alta a camerei. Trebuia sa afle ce ascunde tatal ei. Trebuia sa stie . Dar cum sa-l urmareasca fara ca el sa-si dea seama ? Se aseza pe patul ei privind tavanul. Trebuia sa stie unde pleaca Bill si trebuia sa gandeasca repede .Atunci ii pica fisa. Isi ridica telefonul mobil si zambi la el malefic.
-          Buna , aplicatie Spy de localizare a telefoanelor mobile ! spuse ea fericita .
Ii era recunoscatoare lui Mos Craciun ca-i aduse un telefon cu astfel de aplicatii . Astepta pana ce auzi cum masina tatalui ei pleaca , si incepu sa-l urmareasca prin telefon .
Din pacate , GPS-ul ii arata doar drumul de pe o harta, nu si locatia propriu-zisa . Mary injura pe sub mustata , cand observa ca Bill intrase intr-o padure .
-          Ce Dumnezeu poate face acolo ? se intreba curioasa , continuand sa urmareasca harta .
Se gandi ca probabil era buna de spion . Mai ales cu tehnologia din zilele noastre . Dupa 2 ore , in care se holbase la telefon , se plictisi . Se pare ca tatal ei nu plecase din acea padure , ceea ce o facea curioasa , dar nu intratat incat sa stea treaza toata noaptea . Intr-un sfarsit , adormise cu telefonul in mana .

Dimineata se trezi foarte bulversata, uitandu-se confuza prin camera, pana ce isi dadu seama ca de fapt acolo locuia . Casca puternic , in timp ce isi intindea corpul  . Amortise de la pozitia in care dormise . ceea ce-i aduse aminte sa se uite la telefon . GPS-ul ii arata ca Bill era acasa , ceea ce o usura intr-un mod ciudat . Deodata isi aminti ceva  . Isi ridica telefonul din nou si privi ora . Era trecut de 8 si intarziase la scoala . Pufni nemultumita si se ridica din pat , pregatindu-se de scoala . Oricum nu mai avea cum sa ajunga la prima ora .
 Facu un dus , si se duse din nou la bagajul inca nedesfacut sa isi ia ceva de imbracat . Nu stia de ce , dar dintr-un motiv anume , pare ca tot amana sa se instaleze pe deplin acolo . Se gandi ca poate ... nu se simtea ca acasa , inca .
 Isi facu o nota mentala sa se ocupe de acele bagaje cand se va intoarce acasa , dar acum cauta ceva prin hainele mototolite .
De data aceasta , isi lua o pereche de colanti negri , si o bluza larga si lunga pana ;a jumatatea coapsei , tot neagra cu niste imprimeuri ciudate albe in partea din fata . Manecile bluzei erau lungi , dar isi lua pe deaupra o pereche de manusi lungi , impletite si fara degete . Pe deasupra isi incheie o vestura neaga larga si isi infasuea in jurul gatului un fular lung , vargat , rosu cu negru . Tenisii ei obisnuiti o asteptau cuminti langa pat . Desi era primavara , afara era destul de frig , asa ca Mary nu se lasa pacalita de soarele cu dinti ce se zarea dintre nori .
 Geanta , care acum un minut stetea aruncata intr-un colt , fu luata din fuga , in timp ce Mary se chinuia sa-si pieptene parul lung .
Se grabi pe scari , pana la bucatarie , inhatand un mar , un baton cu cereale si o sticla cu suc , si se intoarse grabita spre usa . Insa cand iesi din bucatarie , aproape se izbi de Bill . isi ridica privirea spre el si inlemni . Acesta avea o ditamai zgarietura care se intindea de sub ochiul  stang , pana pe gat . Si nu era una superficiala , caci isi putuse da seama ca ii cursese mult sange .
Bill se sperie putin cand isi gasise fata la ora 8 si ceva in bucatarie  , in loc sa fie la scoala .
-          Mary? Ce faci la ora asta acasa? Intreba Bill putin alarmat .
-          M-am ... trezit tarziu , spuse fata inca holbandu-se la zgarietura de pe fata lui . ce ai patit ? intreba aratand spre obrazul acestuia .
Imediat , de parca abia acum isi aduse aminte , Bill isi puse mana peste obraz , ascunzandusi rana .
-          Aaa... nimic grav. Doar un accident de lucru! Spuse el nonsalant. Acum du-te la scoala sa nu intarzii si la a doua ora.
-          Bine! raspunse Mary, plecand spre scoala, dar avand indoielile ei.



Melodia saptamanii